Home Cultura IL TRAMONTO MANDA IL CUORE IN LIBERTA’

IL TRAMONTO MANDA IL CUORE IN LIBERTA’

0
IL TRAMONTO MANDA IL CUORE IN LIBERTA’

QUANNU LU SULE MINTE LU PETE ALLA SCALA TI SITA

Scrissi le prime due strofe su FB nel 2018 con l’invito da parte degli amici a completare il lavoro.

Avrei potuto continuare a descrivere le bellezze della natura ma il pensiero che queste bellezze sono testimoni della nostra vita mi ha fatto scivolare verso una storia struggente che comunque nell’insieme ci fa riflettere. Il mare, il sole al tramonto, ovviamente ci portano ad essere più riflessivi e ci porta a maturare, viviamoci anche i momenti dei tramonti belli che ci regale il nostro grande Salento, mandando il cuore in libertà.

buona lettura.

Quannu lu sule minte lu pete sua
subbra na curta scala fatta ti sita (°)
dra palla ti fuecu ca tae a nui la vita
sparpaja li pinsieri mia e li tua

e quannu lu sule poi si bba marita
e si cala intra’allu mare… senza cu rrita,
tuttu lu celu , tuttu ti fuecu pare
e lassa le gente, la spiaggia cu tuttu lu mare,

intr’allu mare lu sule si sta mmuccia
tranquillu ca la sciurnata è passata
la fica uttata pi osce è maturata
l’aulia è ngrussata pi la puccia.

Ma dru cristianu ca a tie t’è vuardatu,
ssittatu sulla spiaggia e preoccupatu,
sicuru ca puru tiè pueti sapire
pirce’ lu core ni chiange all’imbrunire

èssune li secreti ti lu core
e si mmescane li lacrime e lu tolore
lu mare chianse tantu e lu mmuddrau
e lu sule scusu a mare lacrimau.

Lu mare, lu sule e dr’omu puirieddru
si ttruara ssittati ti paru a n’ancutieddru
li pene canuscíane ti dru signore
ca spetta e chiama lu fiju a tutte l’ore.

(°) scala ti sita: scala di seta su cui si scivola come scivola la seta a dosso.

Lu mare ntorna tuttu lu mmuddrau
ma lu sule mprima mprima lu ssucau
lu core ni scarfau a dru cristianu
e subitu lu nturnisciau chianu chianu

St’affettu sanu sanu nno canuscia,
puru ca la vita mia si ni sta scia,
mo pozzu puru scire cu bba bbisciu
dru fiju mia a ddonca è statu stisu

Chianse ntorna lu sule cu lu mare
e non sapiane cchiui c’è bberane fare
cu spicciane tutti e ddoi ti chiangíre
E cu ddanu pace a dr’omu pi l’avvenire.

Ma lu destinu nui nno canuscimu
e sule e mare sulamente itimu
ma lu Signore Santu e riccu d’amore
“ieni cu mi, tisse, o gran signore”

Li pene tua ormai tie la patute
nè feste nè uttisciane poi t’ha cutute
mintìmu fine a quista sofferenza
e sapiti ca lu Signore a bbui pensa

puru ca ui a mie nno mi pinsati,
lu sacciu ca nno situ maleducati,
ma almenu a mente ui cu tiniti
e quarche frate nuesciu cu bbititi.

Ziù Roccu

Scorcio di un angolo della piazza di Veglie

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here